a Escalada

Escalada

Fiecare catarator are motivatiile sale in legatura cu practicarea acestui sport. Unii nici nu il considera a fi sport de altfel ci mod de viata. Si ocmai pentru acest motiv rar vei gasi doi cataratori care sa fie de acordsupra a ceea ce inseamna catararea in viata lor. In plus nu de putine ori motivatile care ne imping sa facem un traseu sau altul au in egala masura de a face cu orgoliul cit si cu placerea escaladei.

Zilele trecute am vazut pe casca colegului meu de coarda un sticker care mi s-a parut ca rezuma perfect ceea ce este catararea pentru mine:

“If gravity is a law this is civil disobedience”

Este o provocare continua. Un traseu pare imposibil si apoi ‘cade’ cind lucrezi la anduranta insa ramine un alt traseu in care ai nevoie de tehnica si cind il rezolvi si pe acela e altul care apeleaza la curaj, apoi unul care apeleaza la noroc poate si tot asa te straduiesti sa pacalesti o lege naturala care te trage, la propriu, in jos.

Pentru mine escalada sportiva este in primul rind despre placerea de a te misca bine si mai ales frumos pe stinca. Si repet din nou – cel mai important mi se pare estetica miscarii si impresia pe care un catarator o da de fluiditate. Ma impresioneaza mai putin gradele insa ma impresioneaza teribil aparenta de lipsa de efort si de ‘plutire’ pe stinca pe care cei buni o ofera. Asta ma inspira pe mine. Sa vad ca acolo unde cineva trece in tractiuni si cu vena puscindu-i pe git o fata subtirica miscindu-si
picioarele putin mai sus sau mai intr-o parte trece cu un zimbet pe fata. Eu asa judec un catarator bun si cind merg sa fac escalada un traseu indiferent de grad catarat bine imi ofera mai multa satisfactie decit unul greu, muncit si scos la limita. In cele din urma orice bolovan poate fi urcat si asta este valabil atit in escalada cit si in alpinism – stilul conteaza, din punctul meu de vedere, insa cel mai mult.

O a doua dimesiune in care acel slogan de mai sus poate fi inteles e si aceea care face din cataratori nonconformisti. E un sentiment ciudat ca sa traiesti o viata intreaga cu stiinta ca ceea ce este atit de important pentru tine, pasiunea ta, este considerata de altii o prostie, si uneori o prostie periculoasa. Astfel e putin de mirare ca in general cataratorii sint competitivi, combativi si nu de putine ori aroganti. Ne-am obisnuit prea mult sa fim priviti ca niste ciudati deoarece ne indeprtam de la normele a
ceea ce constituie ‘petrecerea placuta a timpului liber’ si sintem mereu in defensiva. Si asta cu atit mai mult in Romania (dar si in alte tari cu traditie scurta) unde chiar si escalada, care este in esenta un sport sigur si cu mai putine accidentari decit multe alte sporturi (rugby de exemplu) este in continuare considerata o intreprindere riscanta.

In incheiere as spune ca cel ce vrea sa se apuce de escalada (sau boulder) trebuie sa fie creativ, sa iubeasca in primul rind estetica miscarii (altfel e doar ‘jogging’ vertical) si sa fie un/o perfectionist/a.

  1 comment for “Escalada

  1. Monicutz
    Tuesday 28 April, 2009 at 1:49 AM

    Imi place ce citesc pentru ca sunt de aceeasi parere. Desi am inceput recent sa cochetez cu escalada, este important pentru mine sa lucrez la tehnica.

    Mi se intampla sa nu ma bucur de un traseu greu facut daca l-am catarat chinuit, ci mai degraba de unul usor catarat frumos.

Leave a Reply