a UIAGM, Romania si profesia de ghid montan (partea I)

UIAGM, Romania si profesia de ghid montan (partea I)

Profesia de ghid montan are un romantism si o magie aparte. Asta daca nu esti ghid montan si daca nu traiesti full time din asta. Romantismul devine reumatism iar magia prea frig, prea clad, prea lung, prea greu… Dincolo de gluma libertatea de a munci in expeditii, pe munte, pe schiuri sau prin pereti costa destul de scump iar pretul este instabilitatea financiara si uzura fizica. Cu toate acestea sunt multi care isi doresc o astfel de cariera iar nivelul de competitivitate la ENSA (in Chamonix) de exemplu este unul notoriu. Este oarecum paradoxal ca o meserie care are, din punctul de vedere al modelului de business un atat de mic “return on investment”, un proces de selectie atat de riguros si competitiv si un model educational in care esecul inseamna reset total sa atraga atat de multi candidati. In Austria, in fiecare an sunt undeva in jur de 200 de candidati din care trec testul de admitere in jur de 50 si termina cei trei ani de pregatire undeva in jur de 20. Parca e admiterea la medicina in anii ’90… Si paralela nu se opreste din pacate doar la competitivitate, dar asta e o alta discutie pentru un alt blog….

In Romania meseria aceasta are o istorie extrem de recenta. Colegii mei mai versati in istoria alpina nationala vor obiecta probabil si imi vor atrage atentia la SKV si la diversele organizatii alpine din perioada interbelica. E drept , asa este. Vorbim insa de o activitate de amatori la un nivel semnificativ scazut, indiferent de cat patriotism si nostalgie am avea. Profesionalizarea ghidului montan in Alpi era deja in curs de solidificare la sfarsitul secolului 19 si nu doar in Franta. Obiectia ar fi ca “aveau si unde si cu cine!” si nu am sa protestez. Este o obiectie care, insa, trebuie retinuta si pe mai departe cand ne uitam la situatia din ziua de azi.

Acum 20 de ani sau aproape acum 20 de ani, cu aparitia AGMR (Asociatia Ghizilor Montani din Romania, un ONG de drept privat) si profesia de ghid montan pare sa se institutionalizeze in Romania. Anii care au urmat au vazut multe schimbari legislative (majoritatea inspre mai rau) si aparitia a zeci de “scoli de ghizi” unele rezonabile macar in intentie altele de-a dreptul periculoase. Motivul este simplu: e mai usor sa vinzi o diploma (cat de lipsita de valoare este ea) decat sa vinzi un serviciu de instructie/ghidaj montan. Incepatorul nu doreste, mai ales in Romania, sa invete ci doreste direct sa se profesionalizeze. Povestea doctoratelor romanesti nu este decat un alt simptom al aceleiasi boli. Daca in Chamonix vedem exacerbarea unei culturi macho in Romania este, par excelllence cea a unei cultuir de poseurs…

Problema fundamentala a fost ca acesti pionieri ai institutionalizarii profesiei de ghid montan in Romania au fost la randul lor niste alpinisti entuziasti (unii cu performante nationale altii mediocri) dar mai ales bine intentionati insa care nu au invatat aceasta meserie ci au descoperit-o! Este din pacate, in continuare regretabil, ca in 2016 aceasta meserie este in proces de inventare in Romania…

Acum 50 de ani asociatiile de ghizi din Austria, Franta, Italia si Elvetia au fondat Uniunea Internationala a Asociatiilor de Ghizi Montani (UIAGM – IFMGA – IVBV) la care in prezent au aderat (unele dupa multi ani de incercari) peste 20 de tari din Europa, America, Asia si Oceania. In prezent UIAGM reprezinta interesele a peste 6000 de profesionisti activi din toata lumea. Scopul declarat al UIAGM este protejarea activitatii si intereselor ghizilor montani, perfectionarea tehnica si profesionala, avansarea profesiei. La fondarea UIAGM tarile initiatoare aveau deja o traditie de peste 100 de ani in exercitarea profesiei iar nume legendare precum Carrel, Charlet, Terray, Lachenal si altii erau deja istorie!

Romania nu este membra UIAGM! Nicio asociatie profesionala din Romania nu a reusit vreodata sa implementeze standardele internationale ale acestei profesii si nici nu a incercat, de fapt, vreodata, acest lucru. Specificul terenului a fost mereu scuza: aici nu sunt Alpii… La noi e altfel… Cehia este insa membra UIAGM… La fel si Polonia si Slovacia… Ghizii din Romania s-au invatat ca e mai usor sa piratezi o ascensiune a Mont Blanc, sa te consideri egalul unui ghid francez (pentru ca asa spun prietenii despre tine) si sa gasesti vina la celalalt. E intradevar mai usor decat sa intri in competitia unui curs UIAGM si sa demonstrezi ca esti la fel de bun, daca nu mai bun! Apoi mai este chestiunea financiara… Romanii sunt saraci; nu ne permitem costurile vesticilor… Un prieten apropiat, Slovac (adica dintr-o tara exact cum e Romania) a imprumutat de la banca aproape 10 000 EUR, a locuit 4 ani pe canapele in Chamonix, a inceput de la zero cu lista de trasee cerute si a absolvit, anul trecut cursurile de ghid montan (UIAGM) cu organizatia Ceha…. Trebuie doar sa vrei…

Pentru ca o organizatie nationala sa devina membru UIAGM aceasta trebuie sa se organizeze intr-un anume fel, sa impuna un anume standard tehnic, un anume numar de zile de pregatire (minim 80) intr-o durata de nu mai putin de 3 ani si nu mai mult de 5 si sa poata sustine acest standard in anii care urmeaza. Evident ca la un dosar de admitere care iti cere 10 trasee de gradul VII de minim 300m si 10 trasee de gradul VII de minim 500m si 10 trasee alpine de 800-1000 m de peste 60* (adica peste gradul D) dincolo de competentele la schi inclusiv pe ghetar ar fi nesustenabil pentru 20 de “scoli de ghizi” fiecare “producand” cate 20 de absolventi pe an…. Si atunci revine vechea poveste: in Romania nu avem pereti de 500m si nu avem ghetari. E just si poate ca cei ce opereaza doar in Romania au dreptul sa se specializeze in ce ofera Carpatii dar in realitate ghidul roman este prin excelenta expert in Mont Blanc… adica nu Carpati…. Adevarul e simplu si nu ai nevoie de prea multa munca sa il identifici.

Cu siguranta sunt in Romania alpinisti si ghizi cu experienta. Cunosc cativa si cu cativa sunt prieten sau lucrez. Cu certitudine sunt in Romania ghizi montani care fac cinste profesiei si sunt demni sa stea cot la cot cu colegii lor europeni sau neo-zeelandezi dar acest lucru se datoreaza lor si nu sistemului si chiar si cei mai buni dintre ei inca “inventeaza profesia” fiind validati doar de succesul lor de pana acum si nu de un bord profesional.

Un alpinist bun nu este neaparat si ghid la fel cum cel care scrie la o revista mondena despre restaurante nu este chef. Unii considera ca performanta sportiva sta in loc de pregatire profesionala insa asta considera ei si nu profesia! Pentru analogie luati un exemplu simplu: Ion traieste la tara si se pricepe la plante. Mai face din cand in cand ceaiuri si din cand in cand copilul doarme bine, pe sotie nu o mai doare burta si daca isi da cu ciocanul peste deget stie sa isi puna o compresa. Este acest lucru ceva care sa ii dea dreptul la o diploma in medicina de la UMF I Hateganu? El stie ca poate vindeca boli, de ce nu si cancerul. Nu mai trebuie sa o si dovedeasca. El are certitudini. Primarul ii da o hartie; Ion o plateste cu un litru de palinca. Ion e doctor!

Am trecut, in ultimii 25 de alpinism, pe la mai multe scoli, si romanesti si din strainatate. De la fiecare am invatat cate ceva. Am obtinut cateva acreditari si am avut si esecuri. Niciuna nu a fost o pierdere de timp. Cand am lasat cariera academica si am ales-o pe cea de ghid montan full time am vrut sa invat aceasta meserie de la cei care o perfecteaza, care au inventat-o si nu de la cei care inca o descopera. Mi-am luat licenta romaneasca atunci cand am decis sa lucrez in Romania dar am trecut un proces de selectie in Elvetia la SVBV, am inceput formarea si am intrerupt-o atunci cand standardul meu la schi m-a descalificat la examen. Au fost sacrificii; a fost dureros; a fost costisitor; a fost instructiv; a fost folositor!

In 2010, in nume personal, am abordat conducerea de atunci a UIAGM pentru a vedea care sunt pasii pentru ca o organizatie din Romania sa poata deveni membru. Roadmap-ul a fost clar; la fel de clara a fost si inabilitatea oricarei structuri de atunci din Romaniade a se putea conforma. UIAGM nu a fost interesata in cineva care nu era interesat…. In 2011, alta conducere UIAGM si alta portita deschisa: 3 romani care sa inceapa formarea in tari membre, sa absolve si sa poata deschide o asociatie nationala care ar fi astfel acceptata in UIAGM. La randul lor sa isi ia angajamentul ca pot duce mai departe asociatia si ca pot continua formarea la standardele UIAGM. Eu am inceput cu slovenii pana cand limba a devenit o problema si am ajuns in Elvetia. Alti doi colegi romani nu s-au gasit…

Evident ca romanii nu sunt o specie aparte: la fel este situatia si la bulgari si la maghiari si la sarbi (desi ei pot face fara probleme la sloveni) si la albanezi si la turci. Grecii, o natie aparte, au fost mai speciali. Au reusit sa isi formeze 5 ghizi UIAGM, au reusit sa devina tara membru doar ca mai apoi sa fie exlcusi pentru ca au inchis piata – nu au mai organizat formare pentru a putea pastra monopol pentru cei care aveau deja diploma. Altii se pare ca au fost si mai inventivi dar si mai muncitori ca romanii….

In 2013 am inceput sa lucrez la un proiect care sa adreseze slabiciunile culturale ale Europei de Est dar sa si vina in intampinarea aspiratiilor unora dintre cetatenii acestor tari. Poate ca in Romania nu este potential pentru 5 ghizi UIAGM, poate ca in Bulgaria nu este, poate ca nici in Ungaria nu este dar poate ca impreuna ne putem aduna si gasi numarul si standardul necesare. In 2014 o a treia conducere a UIAGM a avut in sfarsit deschiderea de a asculta; si de da discuta! Se deschisese o usa. In vara lui 2014 a venit in Romania o delegatie UIAGM (Presedintele si Presedintele Comisiei Tehnice de atunci), ne-am plimbat, ne-am catarat, am discutat am facut planuri. A fost dificil deoarece tarile membre, mai ales cele cu traditie, sunt, in cele mai bune zile ale lor, conservatoare. Am insistat; am regandit proiectul, am lucrat impreuna si la adunarea generala din iarna lui 2014 ideea proiectului a trecut de board-ul UIAGM si a primit avizul de viabilitate. A mai durat un an de negocieri, discutii, lobby, drumuri in dreapta si stanga si modificari ca proiectul sa fie aprobat in AG al UIAGM. In vara lui 2015 aveam lumina verde dar nicio sustinere decat entuziasmul catorva parteneri din UIAGM si a catorva persoane de la SNGM si ENSA. In iarna lui 2015 ne-am pus la treaba sa facem din acest proiect o realitate.

In perioada 25 – 28 februarie 2016, in Muntii Fagaras, la Balea, si in Cheile Turzii va avea loc prima sesiune de testare pentru admitere la cursul de formare al ghizilor UIAGM din tarile ne-membre din Europa de Est! Sesiunea de testare va implica:
– proba de experienta alpina demonstrata printr-un dosar de ascensuni si ture de schi
– escalada pe gheata (gr IV)
– catarare pe stanca in espadrile de escalada (gr VII)
– catarare pe stanca in bocanci (gr V)
– schi (coboare in zapada variata, urcare)

Cei ce trec acest test de admitere pot incepe formarea UIAGM in toamna acestui an iar numarul minim pentru a putea incepe o prima promotie este de 10-12 candidati admisi. Cursurile sunt conduse direct de UIAGM cu instructori din mai multe tari membre si inclusiv la nivel UIAGM acest lucru este unul revolutionar: instructori din organizatii diferite colaborand la un proiect de instruire comun! Provocarea nu este doar pentru candidati; ea este la fel de mare si pentru UIAGM care trebuie sa se reformeze, cel putin la nivel de mentaliate, chiar si ea insasi.

La aceasta prima sesiune de admitere sunt inscrisi 40 de participanti: 30 de candidati, 5 instructori UIAGM, 2 persoane care doresc doar sa aprecieze nivelul necesar si 4 persoane care doresc doar informatii. Pentru testare sunt ghizi sau alpinisti din Romania (14), Bulgaria (8), Grecia (5), Cipru (2) si Turcia (1).

Examinatorii sunt:
Hanno Doenz (Austria) Presedintele UIAGM
Reiner Taglinger (Germania) Presedintele Comisiei Tehnice a UIAGM
Kurt Walde (Italia/Tirol) Vice-presedintele Comisiei Tehnice a UIAGM
Neil Brodie (Franta) instructor ENSA (Ecole Nationale de Ski-Alpinisme)
Herbert Mayerhofer (Austria), ghid UIAGM

Dupa 6 ani si 3 board-uri UIAGM cred ca in sfarsit tabara de baza a fost pusa. Expeditia incepe. Sper sa putem stabili si tabara 1 in curand.

Documente atasate:

 Guides training east europe general informations – manifest program

Invitation to information days – invitatie

Alpine Report – curriculum vitae alpin

  1 comment for “UIAGM, Romania si profesia de ghid montan (partea I)

Leave a Reply