UIAGM, Romania si profesia de ghid montan (partea a II-a)

“Tabara 1” despre care vorbeam in postarea anterioara a fost stabilita! Primul examen de admitere organizat de Uniunea Internationala a Asociatiilor de Ghizi Montani (UIAGM – IVBV – IFMGA) pentru tarile din Europa de Est care nu au asociatii membre a avut loc la finele lunii februarie (25-28) in Romania, in Fagaras si in Cheile Turzii. Anuntata din scurt din cauza procesului de aprobare de catre diverse AG ale UIAGM sesiunea de testare a fost la un pas de a fi amanata pentru 2017 tocmai din cauza acestor etape birocratice. Din fericire board-ul UIAGM si in special Comisia Tehnica au facut lobby pentru ca aceasta prima sesiune sa aiba loc cat mai curand pentru a nu pierde un an (si a nu amana o potentiala prima promotie).

Anuntul initial, de tatonare, a fost transmis la mijlocul lunii octombrie. Invitatia propriu-zisa abia in decembrie. Intre Craciun si Anul Nou aveam 8 inregistrari ale intentiei de a participa si 6 erau din Romania. Cu cat ne apropiam mai mult de Anul Nou cu atat mai mult incepea sa ne fie teama ca proiectul care ne entuziasma pe noi nu avea de fapt veo miza in lumea reala. Era foate posibil sa ma fi inselat si de fapt in Europa de Est sa nu existe persoane interesate in a urma o formare profesionala de ghid montan recunoscuta international…

Dupa eveniment mai multe cunostinte mi-au reprosat ca ei nu stiau, ca ei nu aflasera… Am sa incerc sa disipez misterul: nu a fost nimic secret. Dimpotriva interesul meu / al nostru era ca informatia sa ajunga la cat mai multe persoane competente tocmai pentru a avea o baza cat mai solida de selectie. In ceea ce ma priveste am transmis informatia asociatiilor profesionale din Romania si direct unui numar de ghizi si alpinisti din Romania despre care stiam ca (a) au competente cel putin medii in cele 3 discipline cerute (schi, escalada pe stanca si escalada pe gheata) si (b) au o lista de trasee care sa acopere cel putin un procent de 50% din cerintele UIAGM. Evident ca lista mea nu a fost exhaustiva. Nici nu aveam cum. Pentru cei ce nu au stiut in 2016 si isi doresc cu adevarat sa urmeze aceasta formare admiterea 2017 ii asteapta iar anuntul, de aceasta data, va fi facut mult mai din timp.

Atat Hanno Donz cat si eu am transmis acelasi mesaj nu doar in Romania ci la cat mai multe asociatii profesionale sau de amatori din Europa de Est si am rugat ca mesajul sa fie transmis si mai departe. Unele asociatii au facut asa. Alte asociatii au blocat mesajul sau chiar si-au descurajat membrii sa ia parte cand acestia au aflat de eveniment… In consecinta cateva inscrieri au sosit in preajma datei limita sau imediat dupa. Comisia Tehnica a UIAGM a decis sa accepte candidatii din tarile mai putin reprezentate in timp ce aplicatiile din Romania (tara cu cei mai multi candidati inscrisi) au fost oprite dupa data limita. Pentru a avea cu adevarat un program Est European era necesar sa se pastreze o pondere relativ echilibrata intre tari si de asemenea un numar de candidati capabil de a fi gestionat de comisie in zilele alocate.

In 25 februarie s-au prezentat la Balea peste 45 de persoane din Europa de Est si de Sud iar printre acestia se aflau cei 35 de candidati din 6 tari: Romania (14), Grecia (8), Bulgaria (7), Turcia (3), Cipru (2) si Ungaria (1). Aproape jumate erau deja ghizi autorizati in tara lor de origine iar restul alpinisti , montaniarzi sau schiori cu experienta.

Comisia de examinare a constat din 5 ghizi UIAGM din 4 tari:

Hanno Donz (Austria) Presedintele UIAGM,

Reiner Taglinger (Germania) Presedintele Comisiei Tehnice a UIAGM,

Kurt Walde (Italia) Vice- Presedintele Comisiei Tehnice a UIAGM,

Herbert Mayerhofer (Austria) instructor al Verband der Oesterreichischen Berg- und Skiführer si

Neil Brodie (Franta) instructor ENSA (École Nationale de Ski et d’Alpinisme).

Emotiile de inceput, cel putin pe partea de organizare, au tinut de posibilitatea de a nu avea destula zapada pentru probele de schi, destula gheata pentru probele de escalada pe gheata si sa fie prea frig sau ploaie pentru probele de escalada pe stanca. In cele din urma, fara a avea conditii ideale, toate probele au putut avea loc si toti candidatii au fost evaluati.

Probele in care candidatii au fost examinati au constat in:

(1) schi (urcare si coborare),

(2) escalada pe gheata (cu piolet clasic si cu pioleti tehnici),

(3) deplasare pe gheata cu coltari (cu zece puncte si cu frontali),

(4) escalada pe stanca (trasee de gradul VI+/6a+ si VII / 6b cu espadrile de escalada, trasee de gradul IV+ / 5a si V+ 5c in bocanci) si

(5) deplasare in teren accidentat / descatarare in bocanci.

Probele de schi si gheata au avut loc la Balea. Daca in 25 februarie dimineata la prima ora comisia, in timp ce inspecta zona de examinare, a avut parte de o coborare in ‘powder’ imediat inainte de a incepe examinarea vremea s-a schimbat iar powder-ul a fost viscolit lasand loc unei zapezi inghetate si dificile. Proba la schi s-a desfasurat, cel putin in opinia mea, in conditii deloc prielnice (ca sa nu spun dificile).

Vineri 26 februarie a urmat proba de gheata. Doua cascade de WI3 si WI4 trebuiau parcurse in 10 respectiv 15 minute maxim cu un tempo si o tehnica care sa denote siguranta si eficienta. Simpla ajungere in “top” nu a fost suficienta. Cea de a treia proba a constat in pacurgerea cu coltari si piolet clasic a unui traseu de inclinatie mica insa tipic pentru terenul in care un ghid montan isi desfasoara activitatea (pana la 45* coborare cu fata, urcare cu un singur piolet si folosirea coltilor din talpa, fara frontali, la coltari).

Sambata 27 si Duminica 28 februarie au fost dedicate examinarii la probele de escalda pe stanca. Desi deloc cald (in ciuda prognozei optimiste) toti candidatii au avut sansa sa isi demonstreze abilitatile pe cele 4 trasee. 2 trasee trebuiau parcurse in bocanci si 2 trasee trebuiau parcurse in espadrile de escalada. Primul traseu (gradul IV+ / 5a) trebuia urcat si coborat intr-un mod cat mai fluid si eficient, fara ezitare si intr-un tempo alert. Cel de-al doilea traseu (gradul V+ / 5c) trebuia urcat, in regim ‘cap de coarda’ in bocanci. Si in cazul celorlalte doua trasee (VI+/6a+ si VII / 6b) escaladate in regim “cap de coarda” s-a urmarit fluiditatea si tehnica mai degraba decat simpla ajungere in ‘top’.

De asemenea a fost evaluata si experienta montana pe baza unui CV alpin cu urmatoarele capitole: (a) 10 trasee de 300m si minim gradul VI / 6a, (b) 10 trasee de 500m si minim gradul VI / 6a, (c) 10 trasee de schi de tura in teren glaciar, (d) 10 trasee de schi de tura in teren ne-glaciar, (e) 10 trasee in teren mixt (gheata, zapada si stanca) de minim 500m si minim 50*

In seara de duminica, 28 februarie rezultatele au fost communicate participantilor. Fiecare dintre acestia (incepand cu cei ce nu au promovat) au avut parte de un feedback personal in care li s-a explicat si unde ar trebui sa mai lucreze pentru a isi imbunatati aspectele deficitare. Inclusiv toti cei ce au promovat examenul mai au de lucrat la cate una dintre discpline. Desi uitandu-se la parametrii obiectivi (grade, panta pe care s-a dat proba de schi, etc) multi ar fi tentati sa considere examenul unul banal sunt convins ca niciunul dintre candidati nu a fost convins ca a trecut toate proble pana cand nu si-a auzit numele in seara de duminica….

In urma examinarii au trecut testul de admitere pentru formarea UIAGM 12 candidati (8 din Romania, 2 din Bulgaria, 1 din Grecia si 1 din Cipru). Cei 12 sunt, in ordine alfabetica:

 

Cosmin Andron – Romania – Ghid Montan (AGMR)

Catrinel Enache – Romania – Ghid Montan (AGMR)

Gueorgui Gueorghiev – Bulgaria – Ghid Montan (FMA)

Iraklis Moisidis – Grecia

Georgi Penev – Bulgaria

Catalin Pobega – Romania

Cristina Pogacean – Romania – Ghid Montan (AGMR)

Alexandru Prigoana – Romania

Mihnea Prundeanu – Romania – Ghid Montan (AGMR)

Kyriakos Rossidis – Cipru – MIA / SPA (MLTUK)

Bogdan Rus – Romania – Ghid Montan (AGMR)

Adrian Valean – Romania – Ghid Montan (AGMR)

 

Cei 12 vor incepe formarea in toamna anului 2016 iar cursurile vor dura, conform platformei UIAGM nu mai putin de 3 ani si nu mai mult de 5 (in care nu mai putin de 90 de zile de instructie). Locatiile vor fi atat in Europa de Est cat si in Alpi (pentru cursurile ce implica ghetari si altitudine).

Formarea va avea loc in cadrul unei asociatii create pentru cursantii si viitorii ghizi UIAGM din Europa de Est si anume East European Mountain Guides Association. Apartenenta la EEMGA nu este incompatibila cu aparteneta la asociatiile profesionale nationale insa este conditionata fie de statutul de ghid UIAGM fie de statutul de candidat admis in urma unei probe de selectie pentru cursurile UIAGM.

Urmatoarea sesiune de admitere va fi organizata in februarie 2017 iar detaliile relevante precum si procedura de inscriere vor fi communicate in curand pe site-ul asociatiei, prin intermediul retelelor de socializare si prin intermediul asociatiilor profesionale sau de amatori practicanti ai sporturilor montane.

<>

Batalia nu este nici pe departe incheiata. Fiecare din cei 12 candidati are inainte trei ani cel putin la fel de grei ca aceasta sesiune de admitere. Atat EEMGA cat si asociatiile nationale si candidatii ei insisi trebuie sa se mobilizeze si sa gaseasca surse de finatare ale programului, fie prin intermediul autoritatilor locale sau nationale fie prin granturi europene fie prin sponsorizari. Este irelevant daca un candidat isi permite costul formarii… Formarea nu are rost pentru un singur individ. Daca ea va trebui sustinuta doar din taxele de scolarizare costul va fi prohibitiv pentru majoritatea. Arc’teryx a facut deja un angajament catre acest program insa el nu este suficient pentru a mentine costul formarii in limite acceptabile acestei regiuni geografice. Se cauta in continuare surse de finantare iar partile interesate nu sunt doar UIAGM sau candidatii acestui prim an ci toti cei ce doresc ca acest program sa existe.

Tabara 1 a fost stabilita. Am ajuns sa ne cunoastem intre noi si in aceasta parte de Europa si sa descoperim ca avem interese si pasiuni comune si ca putem sa le realizam impreuna si ca cei “din vest” nu doar ca nu ne desconsidera dar ca sunt alaturi de noi. S-au legat prietenii dincolo de scopul limitat al acestei intalniri. Urmeaza sa lucram impreuna pentru a stabili si urmatoarele “tabere” in aceasta “expeditie”.

 

Photo (c) George Karnakis, 28 Feb. 2017 Cheile Turzii, Romania