Din nou despre ghizi v 2.0

Este din nou vara si din nou sezon in Alpi; este din nou sezon de Mont Blanc, Matterhorn, Grossglockner si alte varfuri accesibile majoritatii montaniarzilor din Romania si nu numai. Din nou cabanele si traseele se umplu cu turisti independenti si cu grupuri organizate conduse de ghizi si de “ghizi”.

 

Un comunicat …

Recent Asociatia Ghizilor Montani din Romania (AGMR) a (re)publicat un comunicat ce facea referinta la unele aspecte legale ale muncii ghidului montan in special in Alpi. In calitate de (inca) vice-presedinte al AGMR, de ghid montan UIAGM si de responsabil in cadrul UIAGM-IFMGA-IVBV cu proiectul de educatie a ghizilor montani internationali in Europa de est imi asum mesajul transmis de acest comunicat si postat recent in social media.

 

A fost dificil, in plan personal, sa ma intalnesc cu prieteni, amici, oameni de munte pe care ii cunosc (ghizi, instructori sau montaniarzi) care ghideaza cau conduc grupuri in Alpi si care m-au intrebat daca stiu de acest comunicat (eram pe munte) ce parere am despre continut sau, unii, mi-au reprosat (direct sau indirect) mesajul acestui comunicat. M-am simtit de cateva ori stanjenit de discutiile avute, de cateva ori bucuros ca am fost inteles cand am discutat pe marginea lui si de cateva ori contrariat de pozitia interlocutorilor. Mi-am dat insa seama, dupa un timp, ca eu sau colegii mei, ghizi IFMGA membri AGMR, nu ar trebui sa ne simtim stanjeniti discutand acest subiect!

In ceea ce ma priveste am dobandit dreptul legal de a ma numi ghid montan international (bergführer, guida alpina, guide de haute montagne) si insigna IFMGA la capatul a zece ani lungi de munca, sacrificii, testari, esecuri si succese. Am investit mult si am muncit mult pentru acest drept iar legislatia in tarile alpine nu o fac eu. Este un drept castigat onest si de care sunt mandru si nu am de ce sa ma simt ‘vinovat’ in fata altor ghizi care au ales alta cale insa doresc aceleasi drepturi. Diploma de guide de haute montagne obtinuta la Ecole nationale de ski et d’alpinisme (Chamonix, Franta) este unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am realizat pana acum.

Incepand cu 2016 orice cetatean roman (sau maghiar sau bulgar sau turc sau croat sau albanez etc) are acces la cursurile de formare pentru ghizii montani UIAGM-IFMGA-IVBV daca indeplineste conditiile de experienta si nivelul tehnic impus de exercitatrea aceste meserii (detalii despre programul EEMGA (asociatie profesionala inregistrata in Romania) si conditii).

• Mi s-a reprosat ca programul dureaza prea mult (3 ani): atat dureaza programul de formare al unui ghid acreditat IFMGA oriunde in lume. Este la fel cum ai reprosa ca formarea unui medic dureaza minim 5 ani…
• Mi s-a reprosat ca este prea scump (10 000 EUR – 13 000 EUR): este inca un pret mic comparat cu UK sau Elvetia sau USA etc. Din anul 2 insa, dupa ce trece examenul de aspirant, candidatul poate lucra legal (cu limitari de altitudine si dificultate) si poate recupera aproape toti acesti bani intr-un singur sezon de vara (!!!).
• Mi s-a reprosat ca nivelul cerut este prea ridicat: nivelul cerut de EEMGA este nivelul minim impus de platforma IFMGA; in alte asociatii, in care numarul candidatilor este mai mare decat cel al locurilor libere si functioneaza un sistem concurential mai mare, nivelul tehnic cerut la admitere este mult peste minimul platformei IFMGA (6c+ / 7a la escalada si un nivel de schi foarte ridicat). Cine doreste sa lucreze la un nivel tehnic mai redus are oricand optiunea de a deveni ghid montan cu competente in Romania si/sau tarile nereglementate sau ghid de drumetie montana iar daca doreste sa lucreze si in tarile reglementate are access la formare profesionala ca ghid de drumetie montanan (international mountain leader – IML) prin SGLM. Evident ca nu este usor sa devii ghid montan IFMGA insa orice profesie cu o astfel de responsabilitate cere multa munca si o investitie pe masura. Doar cine nu doreste nu are acum access – cine nu poate acum are timp sa se pregateasca; cine nu are experienta are timp sa si-o faca. Cine nu are bani poate amana achiztionarea unei masini si a unui concediu si investi in formare. In ce ma priveste am obtinut aceasta insigna la 42 de ani – varsta este doar un numar!

 

Un profesionist …

Mi s-a reprosat ca in trecut m-am legat de alti “ghizi” si niciodata de prieteni; nimic mai fals. Am multi prieteni, unii foarte apropiati, chiar parteneri, care ghideaza sau instruiesc; unii avand o formare profesionala cel putin nationala altii fara niciun fel de formare profesionala. Multi sunt alpinisti buni sau foarte buni; multi sunt apreciati de clientii lor. Sunt oameni cu care m-am legat in coarda de multe ori sau as face-o oricand cu toata increderea. Alegerea de a se califica corespunzator le apartine si in discutiile dintre noi am fost intotdeauna franc despre acest lucru. Desi a fi un bun alpinist (chiar campion sau instructor) nu inseamna ca stii sau ca poti ghida. Ttoti acesti prieteni ai mei insa au cateva lucruri in comun, lucruri minime pentru a accede la profesia de ghid montan si printre cele mai importante:

• experienta montana vasta si solida
• intelegerea conceptului de responsabilitate pe munte si in relatia cu partenerul (mai ales dca acesta din urma este platitor)

 

Aceste doua aspecte m-au facut sa scriu acest articol, adresat poate mai degraba potentialilor clienti, si nu aspectele legale ridicate de comunicatul AGMR. Din nefericire, din nou, in acest an ca si in ceilalti, am vazut multe grupuri organizate (comerciale) in care, cel putin la nivel de lideri, experienta montana nu doar ca nu era vasta si solida dar nu era nici macar evidenta iar prin organizare si desfasurare erau foarte departe de intelegerea conceptului de responsabilitate pe munte. Din punctul meu de vedere acest lucru este in principal cel mai periculos si abia apoi ma intereseaza partea de certificare.

 

Un ghid montan este, prin definitie, un profesionist iar un ghid IFMGA este recunoscut ca profesionist oriunde in lume. Ca profesionist, in perioada de formare, a trebuit sa acumuleze si sa demonstreze o experienta montana vasta si variata (vezi din nou minimul cerut pe site-ul EEMGA). Aceasta experienta ii ofera instrumentele de a aborda o multitudine de trasee complexe si nu doar unul/doua trasee normale pe munti facili. Aceasta experienta este o cerinta minima si absolut necesara inainte de a deveni ghid montan (precum sunt cunostintele de clasa a XII-a de anatomie inaintea examenului de admitere la medicina). Este absurd sa avem “ghizi montani” in a caror palmares se numara Negoiu, Moldoveanu, Bucsoiu, Ararat si trei ascensiuni ale Mont Blanc pe traseul Gouter ca experienta. Aceste persoane, cu sau fara hartie in mana, nu au cum sa fie profesionisti! Experienta lor montana este mult, mult sub nivelul unui client mediocru care angajeaza serviciile unui ghid montan in Alpi.

 

Un numar…

Cel de al doilea aspect este cel al responsabilitatii. O persoana care alege calea cea mai facila de a obtine o certificare intr-o meserie cu risc ridicat, mie unuia, imi ridica mari semne de intrebare asupra nivelului de profesionalism. Cand o astfel de persoana alege sa faca trasee dincolo de limita legalitatii consider ca isi asuma un risc mare, din punct de vedere personal. Cand insa o astfel de persoana nu cunoaste sau ignora practicile profesionale, un astfel de “ghid” mi se pare periculos pentru cei ce ii angajeaza serviciile.

 

Abilitatea unui ghid montan de a gestiona riscul tine de experienta sa (atat montana ca amator cat si profesionala, ca ghid) si de instrumentele pe care le are (pe care si le-a insusit in timpul formarii profesionale, mai apoi in anii de munca si nu in ultimul rand prin cursuri repetate de dezvoltare profesionala). Abilitatea sa de a gestiona riscul este mereu circumscrisa de doua coordonate: traseu si grup. Din acest motiv raportul dintre numarul de ghizi si clienti intr-un traseu este de maxima importanta. Sunt in continuare siderat sa vad pe Gouter grupuri de 4-5-8 clienti cu un “ghid”. Intre amatori astfel de practici cum ar fi legatul in corda in teren abrupt a mai mult de 2-3 persoane este discutabila; in cadrul unui grup comercial astfel de practici sunt sinonime cu neglijenta criminala la fel cum este si evolutia grupului fara ca membrii sa fie asigurati. In cadrul grupurilor comerciale astfel de practici sunt deja cunoscute in Alpi ca “a la Europe d’est“!!! Intreg grupul este periclitat intr-un astfel de “trenulet” iresponsabil iar “ghidul” (de cele mai multe ori cu abilitati si experienta neglijabil peste cea a ‘clientilor’) a renuntat la orice fel de control asupra “clientilor” sai, altul decat urlatul de instructiuni.

 

In cadrul AGMR am reusit anul acesta sa introducem un regulament de ordine interioara care codifca foarte clar maximul de responsabilitate pe care un ghid montan si-l poate asuma cu referire la numarul de clienti pe care ii conduce. Copiez mai jos, acesti parametri (ratio). Invit orice potential client al unui ghid care depaseste aceste rapoarte numerice sa trateze cu maxima suspiciune abilitatea si calificarea celui caruia ii incredinteaza banii si siguranta sa pe munte.

 

Ghidul insoteste, conduce sau instruieste o persoana sau sau un grup. El stabileste numarul participantilor la tura sau activitate luand in considerare standardele profesionale, cutumele locale, abilitatea clientilor, abilitatile proprii, dificultatea ture, lungimea sa, angajamentul sau si conditiile in care se prezinta traseul ales. Raportul admis in functie de activitatea desfasurata sunt:
a) Trasee de drumetie montana care nu se desfasoara in teren cu pericol de avalansa sau care nu necesita utilizarea corzii pentru asigurare, chiar si pentru pasaje scurte gen saritori sau traversari, raport maxim 1:8
b) Trasee de escalada la stanca de maxim 1 lungime de coarda, raport max 1:4
c) Trasee de escalada pe gheata / mixt de maxim 1 lungime de coarda, raport max 1:4
d) Trasee de escalada la stanca de 2 sau mai multe lungimi de coarda, raport max 1:2
e) Trasee de escalada pe gheata / mixt de de 2 sau mai multe lungimi de coarda, raport max 1:2
f) Trasee de alpinism de pana in gradul 2B romanesc sau echivalent raport maxim 1:3
g) Trasee de alpinism de la gradul 3A romanesc in sus sau echivalent raport maxim 1:2
h) Trasee de via ferrata de grad F, PD, AD (A si B) raport maxim 1:5
i) Trasee de via ferrata de grad D sau mai grele (C si mai grele) raport maxim 1:3
j) Schi de tura in teren facil raport maxim 1:8
k) Schi de tura in teren complex raport maxim 1:5

In eventualitatea in care cutumele locale stabilesc un alt raport ghid : clienti decat cel stabilit in ROI varianta mai conservatoare este cea care primeaza iar ghidul este obligat sa o adopte.

Art.6. Ghidul instruieste in activitatile mentionate la art.2, si in acest scop are obligatia de a folosi cele mai potrivite metode iar efectivul de elevi (clienti) pe care ii are in responsabilitate nu trebuie sa depaseasca urmatoarele rapoarte:

a) Instructie in teren facil (initiere tehnici de alpinism de iarna) fara ascensiuni de varfuri si fara pericol de avalansa raport maxim 1:6
b) Instructie in teren moderat (initiere tehnici de alpinism de iarna) cu ascensiuni de varfuri raport maxim 1:4
c) Trasee de escalada la stanca de maxim 1 lungime de coarda, raport max 1:4
d) Trasee de escalada pe gheata / mixt de maxim 1 lungime de coarda, raport max 1:4
e) Trasee de escalada la stanca de 2 sau mai multe lungimi de coarda, raport max 1:2
f) Trasee de escalada pe gheata / mixt de de 2 sau mai multe lungimi de coarda, raport max 1:2
g) Instructie schi de tura / freeride in teren amenajat (partie) raport maxim 1:8
h) Instructie schi de tura / freeride in afara partiilor amenajate raport maxim 1:6

In eventualitatea in care cutumele locale stabilesc un alt raport ghid : cursanti decat cel stabilit in ROI varianta mai conservatoare este cea care primeaza iar ghidul este obligat sa o adopte.

 

In cazul grupurilor pe care le-am observat in Alpi, in acest sezon sau cel precedent,  incadrate de ghizi nationali, instructori, antrenori, ghizi-auto-intitulati in foarte putine cazuri am intalnit respectarea normelor profesionale minime in ceea ce priveste raportul ghid-clienti. Abilitatea tehnica si cunostintele de manevre de coarda specifice sunt o alta discutie iar cei ce nu au avut unde sa le invete se bazeaza pe experienta lor recreationala (nu intotdeauna cea mai potrivita abordare in cadru profesional).

 

Iata mai jos raportul maxim permis pentru un ghid profesionist (UIAGM-IFMGA-IVBV) pentru cele mai “vandute trasee” in Alpi:

1. Mont Blanc – traseul “Gouter – arête des bosses” 1 ghid : maxim 2 clienti
2. Mont Blanc – traseul “Trois monts” 1 ghid : maxim 1 client
3. Gran Paradiso – traseul via ref Vittorio Emmanuele 1 ghid : maxim 4 clienti
4. Gran Paradiso – traseul via ref Chabod 1 ghid : maxim 4 clienti
5. Matterhorn (Cervino) – traseul “Creasta Hornli” 1 ghid : maxim 1 client
6. Cervino (Matterhorn) – traseul “Creasta Leone” 1 ghid : maxim 1 client
7. Monte Rosa – Punta Giordani (4046 m) 1 ghid : maxim 4 clienti
8. Monte Rosa – Dufourspitze (4634 m) i ghid : maxim 2 clienti

 

Orice ghid montan sau “ghid” care va insoteste in calitate profesionala pe aceste trasee la un raport mai mare NU este un profesionist – fie ca are o diploma sau nu. Raportul maxim, la randul sau, este recomandat in conditii optime ale traseului si cu un grup omogen si bine pregatit pentru obiectiv si nu este un raport maxim care trebuie atins cu orice pret.

 

Daca pentru un ghid UIAGM-IFMGA-IVBV aceste rapoarte maximale dintre ghid si numarul de clienti sunt obligatorii iar diploma UIAGM-IFMGA-IVBV este cea mai inalta calificare posibila in domeniul ghidajului montan cred ca sunt indreptatit sa sugerez ca acelasi standard se aplica si cuiva cu o diploma inferioara (deci mai putin pregatit) cat si unei persoane fara nici o forma de calificare profesionala in domeniu….

 

O statistica …

Mi s-a atras atentia (in trecut si mai recent) asupra numarului de accidente in care sunt implicati ghizii UIAGM-IFMGA-IVBV (cu precadere in Franta) si care se soldeaza cu fatalitati (fie ghid si client fie ghid sau client). Mi s-a atras de asemenea atentia si asupra numarului ‘redus’ de accidente in care sunt implicati “pseudo-ghizi” sau ghizi nationali. Luata la prima lectura o astfel de statistica pare sa sugereze ca un client ar fi mai in siguranta cu “Nea Ion” din Braila fost drumet in studentie convertit “ghid” decat cu un ghid IFMGA. Nimic mai fals. Numarul ghizilor IFMGA (in lume) este de in jur de 6000 din care 1500 in Franta, 1500 in Austria, 1500 in Elvetia si 1300 in Italia restul fiind impartiti inegal in restul lumii. Intr-adevar cazuistica cea mai bogata este in cazul Frantei si ghizilor francezi ceea ce se traduce si intr-un cost foarte ridicat al asigurarii profesionale pentru mebrii SNGM (sindicatul francez).

Ghizii IFMGA (activi) insa lucreaza in medie peste 200 de zile pe an fie in teren alpin, pe stanca sau pe schiuri. “Traseele normale” (gen Mont Blanc via Gouter) sunt doar jumatate din munca acestora restul fiind trasee variate, multe de angajament. Doar in acest sezon si doar cativa cunoscuti de ai mei au ghidat printre altele: Integrala Peutterey, Innominata, Pilierul Freney, Pilierul Brouillard, traseul Bonatti pe Grand Capucin, traseul Heckmair pe Eiger, Peretele nordic al Tour Ronde, peretele nordic al Grand Jorasses, etc

Alti cunoscuti de ai mei au peste 100 de zile de heli-ski in Canada, India si Noua Zeelanda iar trei prieteni de-ai mei au ghidat in sezonul trecut K2 si Everest (ghidat pe bune nu cumparat serviciile unei agentii). In astfel de teren vorbim despre majoritatea accidentelor cu ghizi IFMGA – in trasee de angajament cu riscuri obiective, trasee care nu le sunt la indemana pseudo-ghizilor nici in calitate de clienti…

 

Ghizii nationali sau pseudo-ghizii (nu ma refer doar la romani aici) ghideaza de 3-4 ori pe an Mont Blanc via Gouter si in rest trasee cel mult moderate in tara. Cu toate acestea accidentele nu ii ocolesc nici pe acestia. In Romania, fara o legislatie specifica si fara un sistem de colectare de informatii si analiza aceste accidente sunt luate impreuna cu cele ale echipelor de amatori. In Alpi accidentele ghizilor neautorizati sunt de cele mai multe ori comasate din nou cu cele ale echipelor de amatori deoarece acesti “ghizi” nu se declara ca atare. Cateva dintre accidentele din acest an de pe traseul normal pe Mont Blanc au fost inregistrate in presa ca “echipe de alpinisti” cand de fapt mai mult de jumatate (inclusiv doua soldate cu fatalitati – un cetatean polonez printre ei) au fost in grupuri incadrate comercial dar nedeclarate ca atare.

 

In 2015 a fost publicat un studiu (primul dupa 1985) care analiza accidentele cu ghizi montani francezi intre 2003 si 2013. Din punct de vedere statistic rezultatele au fost:

• 286 de accidente declarate in acesti 11 ani
• 32% dintre aceste au avut loc in masivul Mont Blanc
• 30% in strainatate (in afara Frantei dintre care 6% in Himalaya)
• 69% la altitudini cuprinse intre 2000-4000m
• varful orar a fost intre orele 11 si 12
• 24,5% s-au soldat (si) cu decesul ghidului ( adica o mortalitate de 4,3 pe an la 1000 de ghizi)
• 34% dintre accidente au fost in exercitarea activitatii ‘alpinism’
• dintre acestea 56% survenind la urcare si 83% cand participantii erau legati in coarda
• 18% au fost accidente la schi de tura
• 13% au fost accidente in timpul drumetiei
• 39% au implicat cadere
• 23,4% au implicat avalanse
• 41% au implicat leziuni ale membrelor inferioare
• 24% au implicat leziuni ale trunchiului
• 21% leziuni ale mebrelor superioare
• 14% leziuni la nivelul capului

 

La 1500 de ghizi activi cu un sezon de activitate de 8-10 luni si cu un teren de activitate cu mult mai serios decat cel in care evolueaza in mod normal pseudo-ghizii sau ghiziii nationalii (al caror maxim de complexitate il reprezinta trasee de gradul PD / AD) aceasta statistica prinde alta forma.

Acum 10 ani ghizii nationali si pseudo-ghizii se aventurau doar pe Mont Blanc si foarte rar pe Matterhorn (un varf cu grad de periculozitate ridicat chiar pe traseul normal). In 2018 turele pe Mont Blanc si Matterhorn sunt cu zecile – este suficient sa te uiti pe FaceBook si vei vedea zeci de oferte comerciale, multe dintre ele venind de la persoane pentru care urcarea acestor varfuri este un obiectiv personal pe care doresc sa il realizeze in cadrul unei ture organizate in calitate de “ghid”.

 

Un conflict …

Mi s-a reprosat de asemenea ca nu sunt obiectiv, ca sunt partinitor si co-interesat. Este deopotriva adevarata si neadevarata o astfel de afirmatie.

Daca prin ea se intelege ca:

• incerc sa imi elimin concurenta favorizand o calificare in detrimentul altora
• ma refer doar la unii dar nu la toti care ghideaza in afara cadrului de competenta certificata
• incerc sa imi fac reclama (fie mie fie uneia dintre organizatiile din care fac parte)

atunci afirmatia este falsa!

• “Concurenta” mea profesionala nu este cu ghizii nationali sau cu pseudo-ghizii ci pe piata libera unde aceste servicii de ghid montan sunt oferite in mod legal.
• Am discutat de asemenea aceste aspecte inclusiv cu prietenii mei (multi dintre ei foarte competenti alpinisti si schiori de altfel) si mi-am expus punctul de vedere: Despre practica ocazionala, respectand rigorile profesiei, de catre cineva cu experienta net superioara traseului angajat eu unul nu am sa ma plang niciodata.
• Reclama in acest sector nu se face astfel iar 80% din clientela mea este din afara Romaniei si nu citeste acest text (sau cele similare publicate).

 

Daca prin reprosul de mai sus se intelege ca:

• ii indem pe toti cei ce doresc sa activeze ca ghizi montani sa ia meseria in serios si sa devina profesionisti urmand cursuri si calificari corespunzatoare ambitiilor lor comerciale
• ii indemn pe toti cei ce incadreaza grupuri, ocazional, in context in care exista o forma de compensatie financiara, sa opereze ca niste profesionisti
• incerc sa informez potentialii clienti de responsabilitatea pe care o au atunci cand angajeza un ghid montan si ca desi alegerea le apartine aceasta alegere trebuie sa fie in completa cunoastere a circumstantelor si riscurilor asumate

atunci afirmatia este adevarata: sunt partinitor!

 

Un pic de ipocrizie?

Un prieten mi-a reprosat, nu cu mult timp in urma, ca, la randul meu, am ghidat ilegal in trecut. In zece ani de activitate de instructie si ghidaj montan am incadrat de trei ori activitati dincolo de sfera de certificare, toate trei cu prieten foarte apropiat si in cunostinta deplina a circumstantelor si fara a face valva in social media (inainte sau dupa). Fiecare ghid montan (IFMGA sau nu) pe care il cunosc a ghidat de cateva ori in afara sferei legale, cel putin in zone concesionate. Nu sustin puritate absoluta sau lipsa de flexibilitate. Insa anunturi repetate anual pe Facebook si pe website-uri cu ture evident si manifest in afara legii si cu totala ignorare a normelor profesionale sunt dincolo de zona gri in care noi, in Europa de Est, suntem atat de obisnuiti sa fim. Este de-a dreptul negru!

Da poate ca este discutabil sa consider ca unii care nu au diploma IFMGA ghideaza ocazional in Alpi si le consider activitatea acceptabila iar altora nu dar dupa 29 de ani de alpinism si 10 de munca in calitate de instructor sau ghid consider ca am suficienta experienta in a evalua gradul de risc la care se expune un client cu un astfel de insotitor.

Nu in ultimul rand ca unul dintre responsabilii, in cadrul IFMGA, cu transmiterea si diseminarea standardelor UIAGM-IFMGA-IVBV, prin EEMGA si nu numai, in tarile din Europa de est am obligatia de a face o informare cum este cea de aici. Am invitat repetat, si voi continua sa o fac, pe toti cei interesati sa lucreze ca ghizi montani internationali la cursurile acreditate IFMGA-UIAGM-IVBV chiar daca li se pare greu sau va dura mai mult. Este o forma de asumare a responsabilitatii fata de profesie si clienti. Pentru cei ce considera ca investitia de timp si energie necesare atingerii standardului IFMGA este prea mare ii invit sa urmeze cursurile unui formator de ghizi montani national, dar nu un formator care le da o hartie ci un formator care ii invata meseria de ghid montan. La AGMR unii dintre instructori le vor fi ghizi IFMGA. Pe cei ce sunt ghizi nationali ii invit de asemenea sa se orienteze spre tarile in care profesia nu este reglementata (tari din fosta URSS, China, India, Pakistan, Nepal, Kenya, Tanzania, Uganda) sau spre tari in care au dreptul sa profeseze si atunci sa o faca cu raspundere si urmand normele uzuale din aceasta profesie.