Rastaman – sau ce poti face o saptamina in Thailanda

Cu citeva zile inainte de Craciun primesc un telefon de la Bob Keaty:

“Sint in Beijing. Nu este gheata!”

 

Asta nu suna bine deloc. Am cam 10 zile vacanta de Craciun si Anul Nou si urma sa le petrec in Beijing facind cascade de gheata in pregatire pentru un proiect pe care il aveam rezervat in Tibetul estic pentru Anul Nou Chinezesc, exact o luna mai tirziu…. Nu este gheata inseamna ca nu e nici antrenament. Pentru Lhasa nu mai am timp sa imi iau viza iar Khumbu, in Nepal, e prea departe pentru cite zile am…. In cele din urma pun mina pe telefon si sun, la intimplare, un agent de turism pe care colegii mei folosesc de obicei. Poate am noroc si gasesc ceva bilete, undeva…

 

“Please buckle up your seat belts and stow away the table. We will arrive in Bangkok airport in 10 minutes.”

Picture Gallery

Ca un turist lenes aveam doua idei preconcepute despre Thailanda: (1) prostitutia (mai ales juvenila) e sursa principala de venit si (2) ai grija la bagaje pentru ca pentru un gram de droguri faci puscarie, mizerabia, pe viata; mai ales daca esti strain. Prin urmare m-am pregatit sa vad la fiecare colt profesioniste’de 14 ani si imi mi-am facut nod la batista sa nu uit sa imi tin rucksacul la vedere tot timpul ca nu cumva ceva onorabil membru al lumii interlope sa imi strecoare in el un pachet misterios care sa ma interneze pentru o perioada suparator de lunga intr-una din inchisorile majestatii sale regele BhumibolAdulyadej.

 

Din Guangzhou am zburat in Bangkok unde am schimbat si am luat un avion pentru Phuket. Datorita pregatirii minutioase a turei am neglijat sa observ ca orasul Krabi, care era destinatia mea, are un aeroport…. asa ca din Phuket urma sa iau autobusul, doua ore si jumatate, pina in Krabi. Bine ar fi fost insa sa fi rezervat locuri la o cursa anterioara deoarece dupa ora 6pm nu mai erau autobuse (si nici alte mijloace de transport in comun) spre Krabi, pina a doua zi dimineata. Si asa am ramas, deloc amuzat, in aeroportul din Phuket la 11pm asteptind zorile.

 

Dupa un calcul rapid in care am facut suma: zile putine+hotel+zi pierduta+costuri am concluzionat ca varianta cea mai scumpa e de fapt si cea mai ieftina, asa ca am luat un taxi pina in Krabi. Am reusit sa cobor pretul de la 2500 Baht (51EU) la 1900 Baht (39EU) si asa iata-ma confortabil in limuzina mea privata, echipat in sort si Teva. Doua ore mai tirziu eram in Krabi si cazat intr-un hotel aproape de debarcader asteptind dimineata si o data cu ea barca care avea sa ma duca in Railay.

 

Dimineata am pornit spre debarcader sperind sa gasesc si alti musterii pentru Railay – fara 7 pasageri barca nu pleaca… In debarcader am agatat un cuplu de turisti germani care aveau aceeasi destinatie insa care nici ei nu aveau cazarea rezolvata si am pierdut restul zilei, dupa ce am ajuns in Railay, cautind camere. Intr-un tirziu am gasit un bungalow (a se citi: o cutie de bambus pe patru piloni) cu usa cu lacat ca la cotet si o saltea pe dusumea la exorbitantul pret de 300 Baht/noapte (6 EU) (in extra sezon acelasi bungalow e 150 Baht.) Nemtii au trebuit sa se multumeasca cu o camera cu aer conditionat si baie pentru care plateau doar de 5 ori mai mult ca mine. Seara a ajuns in Tonsai si cel de-al treilea membru al excursiei germane si cazindu-se cu mine mi-a redus drastic costurile la jumate si o data cu ele si spatiul vital.

 

Planul meu era simplu: nu am partener si am zile putine la dispozitie – nu cea mai fericita combinatie. Voi pierde mult timp si va fi usor sa ma simt frustrat. Prin urmare a trebuit sa iau doua decizii:

 

(1) fara fasoane! Va trebui sa rog (chiar sa implor daca e cazul) diversi indivizi si individe (neimportant cit de dubiosi) sa ma fileze. In caz de extrema urgenta va trebui sa dau niste bani unui localnic si un gri-gri – mai ieftin decit sa angajez un ghid local si la fel de sigur.

 

(2) fara vedetisme! Nu am sa imi petrec putinul timp redpointing o linie care sa ma salte 10 locuri mai sus in clasamentul de pe www.8a.nu Nu am in general inclinatia iar acum nu am nici timpul si nici resursele. Prin urmare vor trebui sa fie linii moderate (6a – 6c+) care sa mearga on sight si de mai multe lungimi ca sa ma bucur de experienta asa cum imi place mai mult. In plus nu imi permit luxul unei zile de odihna dupa o zi de macinat trei miscari.

 

De principiul 1 am reusit sa ma conving repede; cu 2 a fost mai interesant. Consultind ghidul am vazut ca ponderea traseelor e de la 7a in sus, 7b fiind considerat un traseu moderat. Cu notiunea mea de moderat ajungeam la zone cu trasee de 5 – 6a impinzite de ghizi si clienti zgomotosi.

 

In prima zi am facut bouldering – din lipsa de partener. Am catarat vreo sapte trasee de gradul 8a, vreo cinci 7b si cel putin doua 7 a – din fericire pasajul de grad era mai sus de primii 4-5 metri, limita la care ajungeam si de unde puteam sari in siguranta pe nisipul moale de pe plaja. Cel mai placut era murmurul ce insotea fiecare inceput de traseu si cu care ma acompania multimea de cataratori care cascau gura: “Solo integral – 8a. Hummmm… Nooo!…. A sarit….”

 

Ziua urmatoare am aplicat principiul numarul 1. Mi-am impachetat echipamentul si am inceput sa bintui. La Tyrolean Wall am implorat un Australian care parea sa se odihneasca sa ma fileze si am sarit direct in bratele lui Longes Feschtl 6b+ A mers ca uns si incurajat de eveniment am implorat asistenta pentru inca un traseu. S-a nimerit sa fie Loisl 6c+ – ceva cert putin peste puterile mele, legat asa repede dupa traseul anterior. Dupa primii zece metri Elvis putea lua lectii de das de la mine iar pe ultimii metri eram intins in toate directiile pe toata stinca fara cea mai vaga idee incotro sa o iau. Inapoi pe pamint am fost sufficient de pompat in antebrate incit sa instaurez un regim de pauza de o ora.

 

Seara aceea primesc un telefon de la …. Bob. Aparuse si el in Thailanda si urmatoarea zi am petrecut-o la unul dintre peretii cu ghizi – Diamond Cave North Face. Dincolo de zgomot si inghesuiala unele trasee au fost chiar frumoase: Jugs plenty 6b+, Mosquito coil 6b+, Oil friends 6b, Les petites oreilles 6b+, Keep the Jam Man 6a. Aici i-am cunoscut pe Rob si Imogen, amindoi din Anglia, amindoi calatori de profesie (un eufemism pentru engelzescul bum). Rob, ca sa pastreze un aer minim de respectabilitate e oarecum stabilit in Yangshuo in China de un an si ceva. Un trio perfect, am decis sa facem impreuna, a doua zi, unul dintre traseele usoare si clasice din Tonsai – Humanality – 6a+, 6b, 6b+, 6b, 6a.

 

Traseul a fost intr-adevar spectaculos si cu doua lungimi chiar foarte frumoase (3 si 4). Tot aici am desocperit de ce in ghid ultima lungime are mentiunea: “lungime aproape nerepetata”. Las pe alti aventurieri sa afle pe pielea lor secretul…

 

Cu Bob m-am intilnit a doua zi si am decis sa facem un traseu nou, batut cu un an in urma, tot in Tonsai: Big Wave – superb traseu – 6a, 6b, 6b, 6b+. Un mic dejun intins cu povesti ne-a pus in perete in acelasi fel in care pui ouala in tigaie. Traseul ramine insa unul dintre cele mai frumoase pe care le-am facut aici.

 

Viata in Tonsai/Railay e aproape perfecta: traiesti intr-un paradis tropical unde mincarea e relativ ieftina, posibilitatile de escalada nelimitate si o puzderie de activitati care sa iti ocupe zilele de odihna. In plus sint si localnicii… Vazusem multi thailandezi pina atunci si aveam putine motive sa ma uit de doua ori la un individ si si mai putine motive sa ma minunez. In Tonsai mi-am schimbat atitudinea. Calatorul obosit are impresia pentru o buna bucata de vreme ca a gresit destinatia si se afla nu in Thailanda ci in Jamaica… Ghizi, scufundatori, barmani, vagabonzi – toti sint bronzati aproape de limita carbonizarii si afiseaza cu mindrie un cuib de dreadlocks. Fiecare arata precum o copie fidela a lui Bob Marley si ca sa nu fie nici un fel de dubii Bob Marley e si cel care racneste in difuzoare in majoritatea barurilor.

 

Pidgin-English care se vorbeste aici are, din nou, foarte putine in comun cu siameza si, yo man, fiecare suna aici ca un rastaman! Dupa putina dezmeticeala iti dai seama ca intreaga comedie e doar un pretext pentru a integra cultural, cultura de cannabis… Intr-o pace totala aproape intreaga peninsula devine extatica dupa lasarea serii, face slacklining si jonglerii cu poi de foc si trimite la cer zmee cu luminari.

 

Pentru ultima zi din an am ales sa facem –Rob, Imogen si cu mine- Ao Nang Tower (traseul principal, 6b, 6b+, 6c). Am inchiriat un kayak si dupa 20 de minute de vislit am ajuns la baza unui turn ce iesea din mare. In regrupare un grup de Sloveni astepta cuminte sa le soseasca barca cu motor care sa ii duca inapoi in Tonsai. O alta echipa era la mijlocul traseului. Cu aglomeratia pe care am prins-o am inceput traseul destul de tirziu iar retragerea a fost partea ce a mai palpitanta. Mareea se retrasese iar kayak-ul nostru atirna in spatiu. De sarit in apa nici vorba – apa abia daca era pina la genunchi, pe jos coral si noi eram la 10 metri deasupra povestii respective… Dupa o jumatate de ora am reusit sa inginerim o retragere (nu deosebit de demna asa ca nu voi intra in detalii) si spre dupamasa am ajuns inapoi la bungalow. Traseul mi s-a parut cel mai frumos pe care l-am facut in scurta mea excursie in Thailanda si a meritat intreaga bulibaseala.

 

Noaptea de 31 decembrie am petrecut-o cu free barbecue si multe beri pe plaja. Iarba crestea deasa si inalta in jurul meu… Rezolutia de anul nou a venit natural, parca adusa de fum: “am sa ma intorc in Jamaica cit de curind!”

 

INFO:

 

 

Locatii: Krabi, Railay, Tonsai

Sezon: Octombrie-Mai

 

Cum se ajunge: destinatia finala, in ce priveste zborul, e Krabi. Krabi are aeroport si ar trebui sa fie uor de gasit o cursa Origine-Bangkok-Krabi si retur. Din Krabi se ia o barca spre Railay East (80-100 Baht = 1.5-2 EU de persoana). Incercati sa ajungeti in Krabi inainte de ora 5 pm; mai tirziu s-ar putea sa fie prea tirziu sa gasiti o barca pentru ziua respectiva sau va trebui sa inchiriati o barca doar pentru voi care e mult mai scumpa.

 

Cazare: in Krabi sint multe moteluri pe strada din apropierea debarcaderului. O camera cu pat dublu, cu ventilator si baie privata e in jur de +/- 250 Baht/noapte (5 EU). In Railay si Tonsai preturile in sezon sint intre 300 Baht (6 EU) pe noapte pentru o cutie de babus (bungalow) si 2500 Baht (51 EU) pentru o camera cu doua paturi cu aer conditionat, baie si apa calda. Atentie-camerele ieftine sint greu de gasit in sezon, mai ales in preajma Craciunului si a Anului Nou. Nu se pot rezerva in avans nici prin telefon si nici prin internet, indifferent ce spun unii agenti de turism binevoitori.. Pe de alte parte cele de la 1000 Baht in sus se pot rezerva in avans via internet sau telefon. Cataratorii stau in Tonsai.

 

Literatura: exista, la data scrierii articolului, trei ghiduri ale zonei cu preturi intre 300 Baht (6 EU) si 800 Baht (16 EU). O combinatie a lor e ceea ce merge cel mai bine…. diferentele sint insa minore.

 

Echipament: 1 coarda de 60m, 15 asigurari, mult magneziu e tot de ce aveti nevoie. Echipament se poate cumpara din belsug insa preturile sint aceleasi ca in magazinele de specialitate din Europa….

 

Mincare: o puzderie de restaurante servind in special mincare Thai si imitatii de mincare europeana. Preturi in jur de 50 – 150 Baht (1-3 EU) pe portie. Berea cea mai ieftina e Chang si costa in jur de 50 Baht (putin sub 1 EU).

 

Activitati complementare: Scuba, trekking, kayak, plimbari cu barca cu motor, veliere, pescuit, snorkeling, alcohol, cannabis. Puteti sa va luatia si familia – nu se vor plictisi.

 

Buget: pe linga biletul de avion 100EU (5000 Baht) sint arhisuficienti pentru 10 zile de trai decent. Schimbati banii in aeroport sau folositi ATM-urile de pe insula (accepta Mastercard, Visa si Maestro)

 

In final, nu pierdeti din vedere ca e o zona tropicala. Asta inseamna caldura, tintari, maimute si serpi, pe linga palmieri, nuci de cocos si bikini.