Shishapangma 2011 – RO

Intre 25 August 2011 si 10 Octombrie 2011 “Alpine Style Expeditions” a organizat in beneficiul Fundatiei Li Ka Shing (Hong Kong) si a Universitatii Shantou (China) o expeditie in Himalaya.

Liderii expeditiei: Cosmin Andron si Waiwah Yip
Din Romania au mai participat: Cristina Pogacean (atlet sponsorizat) si Catrinel Pogacean (BC manager)

Obiectivele acestei expeditii au fost:

(1) organizarea unor cursuri de alpinism pentru un grup de 20 de studenti si 4 profesori din cadrul STU (zona Shishapangma)
(2) realizarea unui documentar despre experienta studentilor in expeditie, documentar realizat de catre o casa de productie din Hong Kong (10 staff – cameramani, sunetisti, producator si regizor)
(3) incercarea de a deschide un traseu nou, tehnic, in stil alpin pe peretele sud-vestic al Shishapangma (un atlet de origine chineza, sponsorizat de LKSF urmand a fi ghidat)
(4) in limita timpului disponibil o ascensiune a Cho Oyu pe traseul normal in maniera “self supported”.

Obiectivele (1) si ( 2) au fost indeplinite realizandu-se probabil cea mai “inalta” scoala de alpinism – 5600m.

In 17 Sept. in timpul unei ascensiuni de aclimatizare pe Pungpa Ri (7400m) realizata de echipele W. Yip / C. Pogacean si C. Andron ca si ghid al L.W. (atletul sponsorizat) s-a ajuns la altitudinde de aprox 6800. Ca urmare a acestei ascensiuni si a specificului ascensiunii intentionate pe peretele sud-vestic al Shishapangma in conditiile date nu este oportun pentru a ghida clientul in cauza asa cum se planuise initial, acesta fiind redirectionat spre Cho Oyu impreuna cu C. Enache.

In 18 Sept a avut loc un cutremur de 6.9 pe scala Richter care a ‘fragilizat’ conditiile de pe munte. A fost urmat de mai multe zile de vreme proasta si nisnori.

In data de 1 Oct. 2011, C. Pogacean, W. Yip si cu mine am ajuns in tabara de baza avansata unde se mai aflau doua echipe intentionand ascensiunea traseului Scott / MacIntyre / Baxter-Jones: o echipa coreana de 2 persoane si o echipa “Mammut” formata dintr-un un elvetian (Sebastien de Sainte Marie care intentiona sa skieze traseul britanic) si un german (Florian Wagner, care urma sa fotografieze ascensiunea). Cele doua echipe au folosit 4 Sherpa de altitudine care in decursul a doua saptamani au fixat corzi si doua tabere pana la altitudinea de 7400m. In data de 1 Oct doi sherpa, un corean si elevetianul pornisera spre tabara 1 din traseul britanic.

In data de 2 Oct, dupa ce seara anterioara am stabilit o tabara provizorie pe ghetarul de sub peretele sud vestic, am pornit la 5 am spre perete, de la altitudinea de aprox 5600 / 5700m. Am abordat peretele in stil alpin ca o echipa de 3 si am catarat simultan. In jurul orei 10am ne-am adapostit sub un perete de stanca deoarece temperaturile ridicate eliberau avalanse si peitre din portiunile superioare. In jurul orei 6pm am pornit din nou si am petrecut noaptea intr-un bivuac pe o brana sapata in gheata. Nu am gasit un loc propice montarii cortului de doua persoane pe care il aveam cu noi.

In data de 3 Oct am continuat ascensiunea insa conditiile dificile de zapada si temperaturile foarte ridicate din timpul zilei au impus un ritm foarte lent. Am petrecut nopatea intr-un bivuac asemanator primei nopti in perete.

In data de 4 Oct am ajuns la altitudinea de 7200m conform altimetrului insa comparand cu pozele credem ca am fost mai degraba in jur de maximum 7000m. Prin radio Florian Wagner ne-a transmis ca in conformitate cu prognoza meteo ziua de varf este 4 Oct si ca incepand cu 5 Oct vantul se va inteti iar din 6 Oct va incepe sa ninga conditiile meteo deteriorandu-se semnificativ pe parcursul saptamanii. Ne-a informat de asemenea ca atat coreeni cat si Sebastien au renuntat ziua aceea la ascensiune si au cobroart in ABC dupa ce au ajuns la 7400m.

Dat fiind faptul ca in dimineata respectiva una dintre cele doua semicorzi pe care le aveam a ajuns la baza peretelui, alturi de cortul scapat in seara respectiva insa mai ales pentru ca in conditiile date mai aveam nevoie de inca 2-3 zile pentru a ajunge pe varf am decis sa coboram si noi in aceeasi zi. Am considerat riscul de a fi surprinsi de vreme rea la 8000m fara cort si doar cu o semicoarda de 60m pentru retragere din teren tehnic mult prea mare pentru a continua. Am facut cateva rapeluri si apoi am traversat intreaga jumatate dreapta a peretelui pana cand am ajuns in tabara 1 din traseul britanic. Am coborat in continuare in seara aceea pe traseul britanic si am ajuns in ABC in noaptea aceea.

Cum vizele noastre expirau in data de 10 Oct cand trebuia sa parasim Tibetul si cu 3 zile pana la granita am decis sa coboram in BC ziua urmatoare si sa incheiem expeditia. Am ajuns in Nyalam in 7 Oct si am renuntat la a mai merge pe Cho Oyu (drumul pana in BC ne-ar fi luat 2 zile). In data de 8 Oct a ajuns in Nyalam si Catrinel Enache si am ajuns in Kathmandu in 9 Oct seara.

Linia pe care Cristina Pogacean, W. Yip si cum mine am incercat-o este o tentativa de traseu nou, intre cel Corean (2002 – stil capsula/corzi fixe) si traseul Sloven (1989 – stil alpin).

Cosmin Andron

Ghid Montan