Alpinism – abilități de vara

(UIAA & Fundatia Petzl)

ediția în limba română 2020

– recenzie –

Prezentare

Am avut ocazia, acum mai mulți ani, să țin în mână macheta acestei cărți, în limba franceză, pe atunci numită Memento. Între timp volumul a suferit mai multe modificări și de conținut și de prezentare iar în 2020 este tradus pentru prima data și în limba română. Motorul din spatele acestui proiect a fost și este Fundația Petzl care are ca misiune, pe lângă dimensiunea de conservare a patrimoniului prin încurajarea unei practici a alpinismului și speologiei într-un mod judicios, reducerea accidentelor și incidentelor montane prin informarea publicului amator.

Volumul este împărțit in patru secțiuni principale: I. Cunoștințe de bază, II. Drumețiile alpine, III. Cățărarea și IV. Alpinismul.

Cunoștințele de bază tratează cu precădere probleme de mediu (meteo, orientare, etc) și cele legate de factorul uman (organizarea grupului, nutriție, accidente și prevenție).

Partea referitoare la drumețiile alpine aprofundează aspectele legate de dinamica de grup, organizarea și desfășurarea unei drumeții atât în cadru alpin cât și în expediții precum și aspectele legate de igienă, sănătate și prim ajutor.

Capitolele referitoare la cățărare și alpinism se concentrează pe aspectele de siguranță, pe manevre și pe gestiunea echipei. Secțiuni separate sunt dedicate soluționării diverselor probleme care pot apărea și la prevenirea accidentelor.

Diverse formulare, liste, tabele și diagrame însoțesc acest volum dându-i, pe cât posibil, o dimensiune interactivă.

Capitolul referitor la avalanșe este schematic însă suficient pentru un volum care tratează alpinismul estival. Cu siguranță volumul al doilea, alpinism: abilități de iarnă va avea un capitol mult mai consistent pe acest subiect.

Context cultural și relevanța unei astfel de cărți

În ultimii ani am remarcat revirimentul (timid) al unei tendințe, vechi de aproape un secol, de a redenumi activitățile montane mai tehnice decât drumeția și practicate vara in Carpați din alpinism (termenul consacrat) în carpatism, rezervând pentru primul activitatea estivală in teren mixt (stâncă și gheață). În ceea ce mă privește nu sunt convins de argumente sau de formula găsită pentru a descrie și diferenția alpinismul așa cum este el practicat în Alpi de forma sa mioritică. Prin urmare am sa mă refer, când vorbesc despre alpinism, la toate ramurile sale indiferent de sezon sau de prezența zăpezii.

În cele din urmă acest manual este, deși nu declarat explicit, unul european cu un fundament doctrinar european în materie de manevre tehnice și abordări (diferit de cel nord american) și aplicabil fără altoire și în Carpați.

Cel mai recent manual de alpinism publicat, în mod formal, în limba română este ”Două secole de alpinism” (1995) de Ionel Coman și este în esență, o versiune oarecum îmbunătățită a lucrării din 1950 a aceluiași autor: ”Mic manual de alpinism”. Un alt manual, strecurat cronologic între acestea două, este cartea lui Walter Kargel “Alpinism – Tehnica sportului de munte” apărută în 1981. Deja pentru ultimele două decade ale secolului XX aceste lucrări erau deja anacronice, ce să mai vorbim de relevanța practică în secolul XXI. Evoluția tehnică și sportivă începută în anii ’80 și care a accelerat și mai mult în ultimii 20 de ani a trimis aceste lucrări în zona unei relevanțe pur istorice.

Au existat, după 2000 tentative individuale (Florian Mastacan, Laurențiu Anghel) de a condensa, traduce sau adapta diverse materiale (unele cu mai mare altele cu mai mic succes) și prezentate sau distribuite online sau prin mijloace electronice.

Odată cu apariția pe piața românească a produselor de alpinism ale marilor firme occidentale, printre care și Petzl, au apărut și materialele promoționale ale acestor companii. La debutul anilor 2000 Petzl care, prin înglobarea Charlet-Mozer devenise dintr-o firma producătoare de echipament pentru speologie o firmă producatoare de echipament de alpinism și speologie, a început să includă în cataloagele sale anuale nu doar specificații inginerești ci și sfaturi de utilizare a echipamentelor produse (la început cele mai revoluționare dar ulterior și cele banale). Încet-încet aceste schițe tehnice au început să ocupe din ce în ce mai mult spațiu în cataloagele de prezentare și să devină mult mai detaliate. In România era deja uzual să auzi instructori de alpinism sau escaladă referindu-se cu certitudine în glas la Manualul Petzl (care nu era altceva decât catalogul de produse). Nu puțini instructori de alpinism formați în România anilor 2000 au avut drept ‚bibliografie’ aceste cataloage anuale. Formula însă a dat naștere unui corp consistent de informații tehnice dincolo de simpla prezentare de produs iar Fundația Petzl a văzut oportunitatea de a produce materiale educaționale de calitate, unitare în concept, destinate alpiniștilor amatori și cu acces democratizat. Așa a apărut Memento sau Alpinism – abilități de vara (Alpine skills – summer handbook).

Observații referitoare la conținut

Pentru utilizatorul care se află la început de drum dar și pentru mulți care au învățat manevrele de siguranță informal și cu mult timp în urmă acest manual aduce în prim plan și explică foarte bine multe manevre esențiale. Să nu uităm că scopul principal și declarat al acestei serii de volume produse de Petzl împreună cu UIAA este o conștientizare a manevrelor de siguranță în alpinism și escaladă.

Mi se par extrem de utile următoarele secțiuni iar manevrele prezentate acolo ar trebui sa se regăsească ca operațiuni standard în repertoriul fiecărui alpinist:

2.3. De ce trebuie să se verifice partenerii în mod reciproc (p. 210)

2.4. Orientarea corectă a buclei echipate (p. 212)

2.5. Asigurarea corzii în carabinieră (p. 213)

3.1. Ce abordare trebuie să adopte asiguratorul (p. 222)

3.2 Cum asigurați capul de coardă cu un dispozitiv tradițional (p. 224)

3.3 Cum asigurați capul de coardă cu un dispozitiv cu frânare asistată (p. 226)

3.6 Măsuri de precauție de luat înaintea pregătirii unei manșe (p. 229)

3.7 Cum asigurați ancorele și organizați o manșă (p. 230)

6.4 Cum rămânem asigurați când începem rapelul (p. 261)

La câteva secțiuni am unele comentarii care țin de conținut și / sau de alegerile prezentate în volum.

pag. 162: Legarea unui nod Munter – cel mai probabil o scăpare de traducere, diagrama prezintă nodul de blocare anodului semi-cabestan. Complexul din cele doua noduri se numește în engleză Munter-Mule Knot. În română cea mai potrivită traducere ar fi nodul de blocare al semicabestanului (după model francez, și preferabil unui împrumut din engleză: Nodul Munter-Catâr). La pagina 268 în secțiunea 7.1. Cum blocați un partener / o sarcină în manșă și din nou la pagina 270 nodul este prezentat din nou și de data asta sub un nume corect. În ceea ce privește nodul semicabestan acesta suferă de numiri multiple: francezii îl numesc demi-cabestan deoarece se formează ca o jumătate de nod cabestan. Italienii îl numesc, la rândul lor, mezzo-barcaiolo din același motiv. Germanii îl numesc halbmastwurf iar deși englezii își numesc carabinierele tip pară folosite cu acest nod HMS (HalbMastwurfSicherung – asigurare cu nodul semi-cabestan) au botezat nodul în sine fie Italian Hitch (după articolul de popularizare din anii 60 al CAI) fie Münter Hitch (dupa ghidul elvețian Werner Münter care din nou, în anii 70, a popularizat nodul).

pag. 204: Pentru legarea a două corzi, folosiți nodul dublu pescăresc – formularea de la această pagină pare normativă însă la pagina 259 secțiunea 6.2 Ce nod folosim pentru legarea a două corzi sunt prezentate doua metode: nodul coada vacii și nodul dublu pescăresc. Utilizarea nodului coada vacii (în versiunea simplă prezentată aici sau in versiunea dublă) este de departe cea mai folosita metoda (cel puțin în Europa). Problema utilizării nodului de chinga (nodului de apă cum apare în acest manual) este gradul ridicat de alunecare sub sarcină și mai puțin probabilitatea de înțepenire.

pag. 256: Cum organizați / gestionați regruparea când vă cățărați cap schimbat – în ce mă privește consider asigurarea secundului din ham și nu din regrupare o strategie defectuoasă care poate imobiliza temporar asiguratorul și implică, în cazul unei salvări improvizate, manevre cu risc ridicat de eroare.

pag. 262: Montăm nodul de frânare deasupra sau sub dispozitivul de rapelare? – în ce mă privește nu sunt convins de avantajele prezentate în această secțiune pentru plasarea nodului de blocare deasupra dispozitivului de rapel. Argumentul “rapelului din ancore nesigure„ mi se pare deja o strategie defectuoasă care este agravată de o potențială urcare pe coardă. Pentru tranziția la urcarea pe coardă dispozitivul de rapel (exclus 8-ul) folosit ca blocator cuplat cu o un nod de blocare – pedală este de departe formula mai eficientă și mai ușor de realizat dacă avem nodul de blocare sub dispozitivul de rapel.

pag. 264: Care sunt cele mai bune noduri de frânare? – O chestiune de genul “ potayto, potahto” este numele nodurilor din familia Prusik (cu K dupa numele lui Karl Prusik presupusul inventator al nodului eponim in 1931). Ceea ce în acest manual apare sub numele de nodul autoblocant (traducere din engleză) se numește în general nodul Machard (din nou, după numele presupusului inventator, Serge Machard în 1961). (În 28 decembrie 1961 tânărul de 16 ani Serge Machard trimite o scrisoare însoțită de schițe prietenului său André Tête din G.G.M. detaliind un nod mai ușor de folosit decât clasicul nod Prusik.)

pag.349: Cum măsurați înclinația unei pante – la textul care însoțește diagrama estimării din teren s-a strecurat o greșeală, acesta trebuind să fie: Dacă vârful bățului trece de amprentă cu 10cm în AVAL, adăugați 3*…

pag. 359: Cum creăm un Abalakov? – tabelul de corespondență dintre lungimea șurubului de gheață folosit si rezistența în kN cere niște completări. Testele efectuate de către Verband der Österreichischen Berg- und Skiführer în cadrul programului de formare al ghizilor au rezultat în recomandarea de a folosi pentru crearea unui Abalakov a șuruburilor de gheață cu o lungime nu mai mică de 19cm, preferabil de 22cm. Rezultatele acestor teste au dat rezistență de 9kN sau inferioară pentru găurile făcute cu șuruburi de 16cm si 8kN sau inferior pentru găurile făcute cu șuruburi de 13cm

pag. 363: Gradele de alpinism – poate ar fi fost util, pentru această ediție și un complement care să explice și gradele românești. Deși desuete ele sunt prezente in toate topo-urile românești și pentru multe trasee clasice ele sunt singura referință. Deși copiate după gradele rusești, gradele românești sunt departe de a reflecta aceeași realitate în teren.

Observații terminologice

Citind această versiune mi-am dat seama cât de greu mi-ar fi fost să o traduc în limba română. Terminologia specifică alpinismului și escaladei, în limba română, este încremenită în anii ´60 – ´70 dezvoltările ulterioare, survenite pe plan mondial, intrând, nefiltrat și ne-sistematic la început din limba franceză (aneau / anou pentru bucle cusute din material textil) și mai apoi din engleză (bouldering / bulder – baulder pentru escalada pe bolovani) și germană (rotpunkt / rotpunct pentru parcurgerea in mod liber, fără a folosi decât stanca pentru progresie, reibung / reibung pentru prizele de aderență, in special in anumite zone din Ardeal). Printre aceste neologisme luate tale quale și calchiate în română și-au făcut loc și termeni sau expresii cu origini mai puțin clare etimologic, izvorâte din talentul național. Astfel un tip de dispozitiv de asigurare și rapel popular in ultimii 20 de ani este, în mod uzual și fără vreo regulă anume, numit în mod egal când Reverso când ATC când coșuleț. Dacă primele două nume sunt venite pe tradiția adidași și xerox ultimul demonstrează încă o dată că românul s-a născut poet.

Sarcina traducătorului și a celui care a revizuit traducerea pe partea tehnică a fost, de departe, una ingrată și total lipsită de speranță în a mulțumi pe toată lumea sau pe cineva, inclusiv pe autorul acestei recenzii. Ce cuvinte alegi pentru a introduce, în mod oficial, în limba română termeni tehnici care zburdă fără cenzură sau regulă in vorbirea liberă, uneori coexistând paradoxal chiar și în versiuni contradictorii.

De exemplu, deși în limba română escalada/cățărarea la liber vine atât pe filieră franceză (escalade en libre) cât și pe filieră anglofonă (free climbing) și înseamnă fără echivoc tipul de escaladă in care sunt folosite pentru progresie exclusiv prizele naturale iar echipamentul (coarda, ancorele) sunt folosite doar pentru siguranță în mod invariabil un procent semnificativ dintre cățărătorii români vor folosi expresia pasaje de libercu referire la pasaje neasigurate sau asigurate rar (o oarecare deriva logica e de înțeles) dar și expresia l-a făcut la liber însemnând ca pasajul a fost parcurs fără coardă sau asigurare (solo).

Apoi ce sa faci cu gramatica? Asta când 99% din populația de alpiniști sau cățărători ai Patriei, indiferent de statutul social, educație sau zonă geografică spun sau scriu Am cățărat cutare sau cutare traseu în loc de M-am cățărat pe cutare sau cutare traseu. Ba, dimpotrivă, formularea corectă este cea care îi zgârie pe cei mai mulți la ureche…

Într-un astfel de peisaj lingvistic să traduci o carte tehnică dintr-o limbă în care terminologia este solidificată într-o limbă in care se împletește creativitatea cu libera traducere și cu importul direct este o sarcină de pionierat mai ales acolo unde cuvintele sunt împrumutate direct din engleza/franceza. Dincolo de rolul ei pedagogic această carte va juca, cu voie sau nu, prin reeditare și rolul de a standardiza terminologia în limba română. Prima ediție se lasă încă vulnerabilă obiecțiilor și deschisă unor modificări. Inevitabil multe dintre acestea țin mai puțin de rigorile limbii și mai mult de subiectiv și preferințe de uzanță.

În ceea ce mă privește preferința mea pentru următoarele opțiuni este:

minimizarea riscului = reducerea riscului
pinten de stâncă = preferința mea este pentru țanc…
came = dispozitiv cu came sau fried-uri (a doua opțiune fiind una bastardizată însă curentă și în alte limbi latine)
nodul de apă = În limba engleza acest nod poartă mai multe nume, în funcție de care parte a atlanticului te afli: water knot (US), tape knot (UK), overhand follow-through. În germană se numește Bandschlingenknoteniar în franceză noeud de sangle. Diferit de nodul pătrat și de nodul plat poate că varianta româna mai potrivită ar fi nodul de chingă mai degrabă decât nodul de apă.
dispozitiv de asigurare de tip plăcuță = deși original dispozitivul de asigurare și rapel care sta la baza gamei de produse ATC / Reverso etc a fost o plăcuță cu una sau două fante (plăcuța Sticht, patentata în 1970 de Fritz Sticht pentru Salewa) adăugarea ulterioară a arcului care să permită o manevrabilitate mai bună a dus la crearea dispozitivelor pe bază de tub. Prin urmare tipul de dispozitive prezente acum pe piață sunt, tehnic vorbind, tip tub. Chiar dacă în engleză, pe lângă tube-type belay device găsim și belay plate, cred ca in limba română, redarea categoriei, in mod corect ar fi: dispozitiv de filat/rapel tip tub. În manual (ca dovadă ca originalul englez oscilează între cele două formule) apar interschimbabil cele doua formulări: tip plăcuță și tip tubular. Desigur, nu este de neglijat nici faptul ca în uz s-a generalizat formula: coșuleț de filat / rapel. Izvorât dintr-o analogie cu forma unui coș însă departe de orice altă similitudine, personal nu am niciun fel de atașament față de o astfel de manifestare a spiritului poetic, la români.
ancoră mecanică = apare de multe ori în text și acolo unde nu este vorba exclusiv de ancorele mecanice și este probabil formula care se regăsește in versiunea engleză. Mai puțin o problemă de traducere (deoarece dacă astfel apare în original traducătorul nu a avut de ales) distincția este totuși importantă. De exemplu recomandarea de la pagina 214: asigurați cu ancora mecanică la nivelul taliei pentru a reduce excesul de coardă și astfel, lungimea unei potențiale căderi este o recomandare valabilă in cazul tuturor ancorelor intermediare (asigurărilor intermediare) fie ancore mecanice, ancore chimice, cuie/șuruburi de gheață, friend-uri, nuci, pitoane și nu doar în cazul ancorelor mecanice.
cum dezasigurați buclele echipate într-o manșă (p.232) = manevra în sine presupune dezechiparea unui traseu sau a unei manșe (îndepărtarea buclelor echipate din ancoră și de pe coardă) și aș fi folosit acest termen: dezechiparea. A dezasigura se referă mai degrabă la operațiunea de scoatere a corzii din bucla echipată, bucla echipată rămânând in ancoră.
care sunt cele mai bune noduri de frânare? – Vorbind despre familia nodurilor “prusik”. Aș fi preferat aici formularea noduri de blocare (cum de altfel apare în alte locuri în manual) și as fi rezervat acest nume de nod de frânare pentru nodurile care reduc alunecarea făcând-o astfel controlată, de ex. nodul semi-cabestan.
transmițător, sondă și lopată de avalanșă (p. 294) – În limba română s-a încetățenit termenul de piepsdupă compania care produce detectoare de victime din avalanșă (la fel cum avem xerox pentru copiatoare și adidași pentru pantofii sport). Ocazional mai este folosit fie termenul de transmiter fie cel de transponder, probabil pe o filiera englezeasca, întortocheată. Deși în limba engleză avem avalanche beacon, avalanche transceiver sau colocvial beeper un împrumut pe filieră franceză este mai binevenit, și anume DVA. Deoarece aparatul în sine servește dublul scop de a transmite dar si de a recepționa cu utilitatea finală de a detecta victimele prinse in avalanșă, numele de detector de victime din avalanșă și acronimul DVA sunt cele mai potrivite.
mănunchiul de coardă – la pagina 300 aș prefera buclele de coardă pentru excesul de coardă înfășurat pe piept (utilizare similară atât in engleza cât și în franceză și italiană).

Epilog

Un volum care nu ar trebui să lipsească din biblioteca fiecărui montaniard.

Un formular online care să colecteze unele scăpări ale acestei prime ediții și poate un capitol adăugat cu specificul drumețiilor din Carpați (de ex. întâlnirile cu fauna autohtonă) ar putea prezenta o oarecare utilitate pentru o a doua ediție.

Un extras este disponibil aici: https://drive.google.com/file/d/1M9qr2y0fuOa_WONuBuPeQhsY9eDSi7v2/view